Sub specie aeternitatis (lat. „Din punctul de vedere al eternității”) – Spinoza, în Etica (cartea V, teorema 29), discută despre „puterea de a concepe lucrurile, din punctul de vedere al eternității”, analizînd relațiile dintre trup și suflet. După apariția lucrării (1678) care a avut răsunet, formula lui Spinoza a intrat în vorbirea curentă și de atunci e adresată de obicei celor ce concep sau judecă lucrurile sub specie aeternitatis. Uneori, pierzind caracterul filozofic și cîștigînd o nuanță de ironie, se aplică persoanelor care privesc fapte mărunte, banale, elemere „prin prisma veșniciei”. FIL.